Infiintarea unei plantatii pomicole

Conditiile de clima. Sunt analizate pentru a stabili in ce masura corespund culturii fiecarei specii pomicole. In acest sens, factorii limitativi sunt: temperatura, radiatia solara, precipitatiile, vantul etc. Pentru speciile pomicole a fost stabilita izoterma optima precum si temperaturile extreme la care se poate face o cultură economica. In repartizarea pe teren a speciilor se va tine seama si de conditiile de microclimat care pot favoriza sau defavoriza cultura unor specii. Relieful. Din punct de vedere al reliefului, cele mai bune terenuri pentru livezi sunt cele situate la altitudinea mica si mijlocie, cu expozitie S, S-V si S-E, cu pante uniforme pană la 24% in zona colinara. Pentru sistemele cu pomi pitici si garduri pomicole se recomanda versantii cu pante sub 15% in zona colinara si terenurile plane in zona de campie. Solul. La alegerea solului se are in vedere ca o plantatie de pomi ocupa terenul o perioada lunga de timp, precum si faptul ca fiecare specie saraceste unilateral solul. Din acest motiv, la infiintarea plantatiilor de pomi se analizează tipul de sol si insusirile sale, nivelul fertilitatii, al panzei de apa freatica si subsolul pentru fiecare specie si combinatie soi-portaltoi in parte. Pentru livezile intensive si superintensive se recomanda solurile cu textura mijlocie si usoara, permeabile, fertile, profunde, bine drenate cu reactie slab acida pana la neutra. In cazul extinderii pomiculturii pe soluri cu fertilitate mai scazuta, cum sunt solurile brune luvice, luvisolurile albice si nisipurile, terenurile afectate livezilor pot fi imbunatatite prin amenajari, fertilizare, amendamente si lucrari agrotehnice corespunzatoare. Conditiile social-economice. La infiintarea livezilor se tine seama de situarea acestora in apropierea marilor centre populate, a fabricilor de conserve, cat si a pietei externe. Datorita unor varfuri de munca in perioadele de taiere a pomilor si la recoltare, se are in vedere asigurarea exploatatiilor cu mana de lucru calificata. Totodata, livezile trebuie sa aiba o sursa de apa permanenta necesara stropirilor in livada contra bolilor si daunatorilor, iar, unde este cazul, si pentru irigat. Organizarea terenului pentru plantare. Prin organizarea terenului se urmareste realizarea celor mai bune conditii pentru prevenirea si combaterea degradarii solului, crearea conditiilor pentru executarea optima a lucrarilor de ingrijire a pomilor si valorificarea a productiei. In acest sens, proiectul de organizare a terenului trebuie sa cuprinda lucrari de imbunatatiri funciare, parcelarea, trasarea drumurilor, a retelei de irigatie, precum si amplasarea constructiilor. Parcelarea terenului. Parcela reprezinta unitatea teritoriala de baza in cadrul unei livezi. Pe terenurile in panta, marimea parcelei variaza in functie de marimea pantei si de gradul de framantare a terenului. In general, se admit si cazuri in care o parcela are o suprafata de pana la 2 ha. Pentru plantatiile cu pomi pitici, marimea unei parcele poate fi pana la 5 ha. Cea mai buna forma a parcelelor este forma dreptunghiulara. Acolo unde configuratia terenului obliga, parcelele pot avea si alta forma. O parcela trebuie sa aiba o singura unitate morfologica a terenului, adica sa nu cuprinda pante cu inclinatii mult diferite sau sa treaca peste paraie, valcele, creste de deal etc. Aceste variatii prezinta conditii de cultura neuniforme, ce necesita masuri agrotehnice deosebite care s-ar aplica in cadrul unor astfel de parcele. Parcelele se orienteaza cu latura lunga pe directia curbei de nivel. Fiecare parcela trebuie sa indeplineasca in mod obligatoriu conditia de a asigura acelasi sistem de intretinere si de executare a lucrarilor, cu aceleasi mijloace mecanizate pe toata suprafata sa. Amenajarea terenului. In functie de zona amplasarii livezii sunt necesare lucrari de amenajare diferite. In zonele cu livezi in panta si precipitatii abundente se fac amenajari pentru combaterea eroziunii solului si evacuarea apei in exces. Terasele sunt principalele amenajari antierozionale si se construiesc pe pante uniforme cu inclinare mai mare de 15-18%. Pe langa combaterea eroziunii, ele asigura conditii pentru mecanizarea lucrarilor. Latimea teraselor este invers proportionala cu panta terenului si variaza intre 6 si 12m. Pe aceste pante, in functie de specie, se pot planta 2-3 randuri de pomi. Reteaua de drumuri.  Aceasta este o lucrare foarte importanta pentru ambele categorii de plantatii, deoarece, atat la infiintarea lor cat si dupa aceea, sunt necesare multe transporturi de materiale (ingrasaminte, tutori, pomi, apa, fructe etc.). De aceea, plantatia trebuie prevazuta cu o retea de drumuri bine stabilita. Executarea propriu-zisa a drumurilor poate fi amanata pana dupa pichetare, dar este important ca acestea sa fie trasate cu multa precizie inainte de pichetarea terenului. Daca nu se procedeaza astfel se creeaza greutati la orientarea randurilor si la delimitarea zonelor de intoarcere. Latimea zonelor de intoarcere variaza in raport cu gabaritul tractorului si al masinilor pe care le actioneaza. In cazul tractoarelor U-650 latimea acestei zone va fi de 10m. In cazul tractoarelor mai mici sunt necesari circa 6m.