Cerintele nucului fara de factorii ecologici. Lumina. Nucul este o planta cu cerinte foarte ridicate fata de lumina. In lipsa luminii au loc perturbari în procesul de metabolizare a substantelor sintetizate, cresterea lastarilor si fructelor este redusa, la fel se reduce rezistenta plantelor la ger si la atacul unor boli. Temperatura. Reprezinta pentru nuc un factor limitativ in unele zone ale tarii. Restrictile datorate temperaturii sunt generate de temperaturile scazute din cursul iernii sau cele foarte ridicate din vara. In timpul infloritului se produc unele accidente climatice datorate distrugerilor provocate asupra organelor florare de temperaturile negative (-20° C). Se considera ca nucul creste si rodeste satisfacator in zonele in care temperatura medie anuala este de peste 8 °C. - iarna sunt sensibili amentii si mugurii mixi la temperaturi de -25° C, - 27° C cand pot sa degere în proportie ridicata; - ramurile anuale sunt distruse la -28° C; -29° C; Amplitudinile mari de temperatura si gerurile de revenire din primavara produc pagube mari chiar daca temperaturile nu sunt asa de mult scazute. In aceste cazuri (pomii sunt decaliti), nucul degera si la - 20° C; - 22° C. Cel mai usor se observa la nucii pe rod efectul negativ pe care il produce gerul asupra ramurilor anuale aflate la periferia coroanei. Apa. Nucul este o planta pomicola cu cerinte destul de mari fata de apa din sol. El este foarte mult raspandit in zonele cu 600 - 800mm precipitatii anuale. Pentru culturile de nuc demare randament se impune ca in zonele secetoase, cu precipitatii anuale sub 700mm si cu repartizare neregulata a acestora sa se intervina cu irigarea plantatiilor. Pe terenurile argiloase cu drenaj necorespunzator se produce in anumite perioade un exces de umiditate. Apa în exces conduce la asfixierea radacinilor, rodire si crestere necorespunzatoare, iar în final, la debilitarea sau chiar moartea plantelor. Grindina este un fenomen care produce nucilor pagube insemnate. Solul. Nucul poate supavietui pe aproape toate tipurile de sol existent in tara noastra. Grosimea stratului de sol sau volumul edafic util, ca de altfel si nivelul apei freatice influenteaza in mod determinant cresterea si fructificrea nucului. Stratul de sol cu grosimea de minim 1 - 1,5m este o conditie obligatorie pentru cultura nucului. Nivelul apei freatice nu trebuie sa urce mai la suprafata de 2,5 - 3m, dar nu trebuie sa fie nici mai jos de 4m. Reactia solului este un factor ecologic important si cu mari implicatii in cresterea si fructificarea nucului. (ph 7,5 - 6) Aerul. Are influenta asupra plantelor de nuc datorita vanturilor. Efectele negative datorate vantului se produc in timpul infloririi (vanturile puternice limitează procentul de polenizare) sau in vara (dezradicinarea nucilor in cazul unor furtuni puternice). Vantul mareste intensitatea de transpiratie si sporeste nevoile in apa in cursul perioadei de vegetatie. Inmultirea nucului. Inmultirea sexuata din samanta nu este indicata, prezentand diferite dezavantaje ca: - pomii intra tarziu pe rod; - calitatea inferioara a fructelor caracterizata in general printr-o variabilitate accentuata ca forma si marime; - neomogenitatea pomilor in cadrul plantatiei. Inmultirea prin seminte se recomanda numai pentru obtinerea portaltoilor si a nucilor destinati productiei de lemn. Recoltarea nucilor pentru samanta se face la maturitatea deplina, retinandu-se numai nucile perfect sanatoase si cat mai omogene. Pastrarea facultatii germinative, poate sa dureze 2 - 3 ani. Daca nu se seamana in toamna, nucile se pun peste iarna la stratificat pentru parcurgerea procesului de postmaturatie. In cazul în care nucile nu au fost stratificate peste iarna si trebuie semanate, se introduc în apa fierbinte la 55 - 60° C unde se lasa 3 zile, apoi se scot si se repetaoperatiunea, dupa care se scurg de apa, se stratifică in nisip umed in incaperi la 24 - 26° C timp de 10 - 14 zile, dupa care se seamana. Alegerea si pregatirea terenului in vederea infiintarii scolii de puieti se efectuează ca la celelalte specii pomicole. Epocile de semanat pentru nuc sunt toamna si primavara. Semanatul de toamna se efectueaza in a doua jumatate a lunii octombrie, in randuri simple la 90cm între ele si 10 - 12cm pe rand, dupa care se biloneaza cu un strat de pamant de 15 - 20cm. Toamna se poate face semanatul si cu nuci nestratificate postmaturatia avand loc in cursul iernii, in camp. Semanatul de primavara se face in a doua jumatate a lunii martie, cu nuci cu postmaturatia parcursa, la aceeasi distanta intre randuri si 15-20cm pe rand, fara a se bilona. Infiintarea campului se efectueză cu puieti de nuc de un an, produsi in scoala de puieti. Plantarea puietilor se efectuează primavara devreme (inainte de dezmugurit) la distanta de 90cm intre randuri si de 35 - 40cm pe rand. In vederea plantarii, se fasonează sistemul radicular prin usoare scurtari ale radacinilor secundare a tulpinii deoarece mugurele terminal porneste mai repede in vegetatie si asigura o crestere dreapta a tulpinii. Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor se efectuează prin aplicarea a 6 - 8 tratamente cu zeama bordeleza in concentratie de 0,5 - 1% sau cu alte produse cuprice, in amestec cu insecticide adecvate. Traumatismele provocate sistemului radicular, cu ocazia transplantarilor, se vindeca foarte greu. Refacerea sistemului radicular dupa transplantare efectuata in conditii normale dureaza cel putin un an. Cele mai bune rezultate la prinderea la plantare se realizeaza cu material saditor sub forma de vraga in varstă de 2 ani, cu inaltimea de peste 1,6m.

Cerintele nucului fata de factorii ecologici